Bun venit in Sura Mica

Prezentare

Despre Sura Mica

Prezentare Categorie

Prezentare Sura Mica

Amplasata in imediata apropiere a orasului istoric Sibiu, Capitala Culturala Europeana 2007, comuna Sura Mica se remarca printr-o indelungata istorie si traditie mentionate de catre izvoarele istorice, arheologice, etnografice si arhivistice.

Amintirile unor secole intregi incarcate de evenimente, fie ele militare, politice, sociale sau de ordin confesional, se pastreaza inca vii in memoria locuitorilor de aici. Fara indoiala, invecinarea teritoriala cu Sibiul, cetate de factura medievala, prezenta multa vreme ca centru administrativ – politic, dar si religios si academic, a imprimat localitatii Sura Mica o evolutie aparte, caracterizata de intrepatrunderea elementelor ce tin de specificul centrelor urbane.

Comuna Sura Mica este situata la o distanta de 7 km. Nord de municipiul Sibiu si 4,5 km. de orasul Ocna Sibiului. Suprafata comunei este 4.948 de hectare.

Comuna Sura Mica are in componenta doua sate:

  • Sura Mica – resedinta comunei, cod postal 557270, situata la 7 km, de Sibiu si 4.5 km de orasul Ocna Sibiului
  • Rusciori – sat situat la 3 km de sediul Consiliului Comunal Sura Mica, Cod postal: 557271

   

Coordonate geografice

Localitatea este amplasata in apropierea Muntilor Cindrel si a zonei etno­grafice a Marginimii Sibiului, o zona compacta de sate românesti situata in sudul Transilva­niei, pe o suprafata ce insumeaza circa 1200 km2. Marginimea, este o adevarata zona agro-pastorala locuita din toate timpurile de o populatie româneasca „pentru care insasi ratiunea de a fi a reprezentat-o cresterea animalelor si in special a oilor”.

Apropierea satelor românesti de localitatile predominant sasesti au determinat specificul zonei Sibiului, caracterizat prin dezvoltarea unei economii aparte si a interferentei culturale intre aceste etnii.

Reteaua de drumuri: pe teritoriul comunei faciliteaza transportul spre localitatile din imprejurimi, fiind alcatuita din: – DJ 106 B intersectia DN1 Sura Mica – Ocna Sibiului (tronsonul are o lungime de 12,5 km, drumul fiind modernizat in intregime). Acest drum traverseaza comuna pe directia sud-nord pe o lungime de circa sase km. si asigura legaturile comunei prin DN1 cu centrul de judet – municipiul Sibiu, si in continuare cu DN 14, spre Copsa Mica si – DJ 143 – Rusciori – Mag, Apold, in lungime totala de 29,160 km, drum care traverseaza teritoriul comunei pe o lungime de circa 8 km.

Din intersectia acestui drum cu traseul soselei judetene 106 B, se creaza posibililatea legaturii satului component Rusciori cu centrul comunal – Sura Mica si cu orasul Sibiu.Exista o retea de drumuri locale destinate circulatiei care leaga cele doua localitati componente ale comunei.

 

   

Informatii geo-climatice

Clima: este caracteristica celei din Depresiunea Sibiului. Zapada abundenta iarna si ploile de vara asigura umiditatea necesara dezvoltarii in bune conditii a plantelor de cultura. Vântul Mare contribuie la topirea rapida a zapezii. Trebuie specificat ca schimbarile climatice din ultimul deceniu si-au pus amprenta si asupra climei din Depresiunea Sibiului, in sensul reducerii continue a cantitatilor de precipitatii – iernile fiind mult mai sarace in zapada, iar ploile capatând accente de furtuna.

 

Relieful:Comuna Sura Mica este situata geografic in partea de Nord a depresiunii Sibiului. In partea de vest si de est comuna este strajuita de dealuri, care au permis cultivarea vitei de vie si a cartofilor in conditii foarte bune.

Apele: Comuna este strabatuta de pâraiele Sura Mica, Rusciori si Risnoave care curg pe directia vest-est si se varsa in râul Cibin Aceste pâraie, prin vaile pe care le-au sapat, dau reliefului comunei un aspect valurit. Pânza de apa freatica apare la nivele diferite, in functie de forma de relief, in zonele de lunci si in intravilan adâncimile fiind cuprinse intre 0.80 – 3.50 metri. Pâraiele au fost drenate si s-au secat baltile, redându-se agriculturii suprafete mari de teren, care in trecut era mlastinos si in mare parte neproductiv.

Flora si Fauna: este caracteristica regiunilor de deal, cu intinse paduri de stejar, in care iepurele, vulpea, lupii si mistretii isi gasesc adaposturi sigure. Pasunile ocupa un loc insemnat in hotarul comunei, fiind curatate, amenajate si prevazute cu adapatori si umbrare pentru vite. In timpul verii sunt amenajate tarcuri pentru animale unde acestea isi petrec o buna parte din timpul anului.

   

Cadrul istoric al comunei

Pana in sec. XVII nu existau izvoare istorice scrise care sa vorbeasca despre prezenta românilor in aceasta localitate. Abia spre sfârsitul acestui veac este atestata stabilirea primelor familii de români in Sura Mica. Din documentele bisericesti reiese ca la 1712 locuiau aici 44 familii sasesti si doar 4 familii romanesti.

In jurul anului 1721 creste numarul locuitorilor români la 18 persoane care isi câstigau existenta ca pastori. Acesti ciobani proveneau din localitatile Sibiel, Cacova, Ocna Sibiului, Glimboca si Porumbacu. Ei nu faceau parte din patura bogata de români, pentru ei fiind foarte dificil sa devina proprietari de terenuri agricole. Totusi, unii au reusit sa achizitioneze terenuri, astfel incât sa poata concura cu gospodariile sasesti.

Românii care nu isi puteau câstiga existenta din agricultura proprie lucrau ca sezonieri si zilieri la familiile sasesti. Multi lucrau ca slugi, ceea ce a dus la utilizarea expresiei „românul nostru”. In viata cotidiana existenta românilor era legata de stricta dependenta de gospodariile sasesti. Relatiile dintre români si sasi se evidentiau printr-o anumita distanta sociala. Membrii ambelor grupari etnice pastrau distanta, manifestând o atitudine de retinere reciproca.

Era foarte rara apropierea sau intemeierea de familii mixte, fiecare etnic apreciind casatoria mixta ca fiind dezonoranta. Cu toate acestea au existat casatorii mixte incepând cu sec XIX, barbatii români luându-si rareori sotii de etnie germana, maghiara sau rusa, legaturile mixte fiind mai repede o exceptie. In acest sens nici nu se regasesc documente care sa ateste in arhiva parohiei ortodoxe casatoria intre un barbat român cu sotie sasoaica. Un singur caz de exceptie se intâlneeste in registrul de casatorii al bisericii evanghelice in 1886, Fodor Gergely de 28 de ani si Katharina Roth de aceeasi vârsta se casatoresc.

In 1898 Anna Salmen se marita cu românul Matei Voinescu Iordache. Georg Salmen a carui nevasta moare de tânara se casatoreste in 1931 cu Suzana Opris o românca greco – catolica care pâna atunci lucrase ca ziliera la o gospodarie. Cu toate ca a fost acceptata de catre sasi in rândul lor, ea a ramas toata viata Suzana (numele românesc al Suzanei). Alte casatorii mixte nu au existat in primii ani de dupa cel de al doilea Razboi Mondial. De abia spre sfârsitul anilor 1960 creste numarul casatoriilor mixte. Relatiile sasilor cu românii au fost influentate insa de traiul in comun, ei tolerându-se reciproc.

Ambele comunitati miscându-se in cercurile de comunicare interne, in familie. vecinatate si la festivitatile satesti, ei nu au trait complet izolati unii de altii. In afara de relatiile profesionale : stau si o serie de contacte in viata cotidiana. Unii sasi vorbeau despre introducerea invatamântului in limba româna in Scoala Populara Germana ca un curs de limba uzuala. Existau si cazuri rare in care românii sa vorbeasca limba germana, spre exemplu loan Danila, Rotovel, care sunt mentionati ca stapânind foarte bine dialectul sasesc. Dupa 1918 se dezvolta si la sasi bilingvismul care pâna atunci insemna numai utilizarea limbii maghiare in afara de cea materna. Acest lucru este determinat in special de cresterea populatiei românesti in localitate. Contactele lingvistice cu populatia româneasca au lasat urme la sasii ardeleni. Multe expresii românesti se regasesc in graiul cotidian ca si cuvinte imprumutate.

In ciuda delimitarii grupelor satesti, membrii se cunosteau foarte bine reciproc. Se putea intâmpla ca in timpuri grele sasii sa caute ajutor la români sau invers. Este cunoscut faptul ca deseori copii sau animalele erau duse la vrajitoarele românce de la care se astepta vindecarea. In partea de vest a satului, pe calea podgorie ei. s-au stabilit incepând cu sec. XIX un numar mic de tigani. Ei si-au câstigat existenta muncind la sasi, dar deseori si cersind. Pentru serviciile lor erau rasplatiti in natura. Unele curti sasesti aveau „tiganul casei” iar unii tigani chiar vorbeau dialectul sasesc.

De alfel, pâna la revolutia din 1989. tiganii erau impinsi la marginea comunitatii, doar unii putând sa isi permita un confort asemanator românilor si sasilor. Dupa revolutie o parte din locuitorii tiganiei si-au parasit conditiile de viata si s-au mutat in satul sasesc. Ei au profitat de plecarea sasilor ocupând casele care au devenit libere. Anul 1918 este un moment care determina schimbari fundamentale in istoria intregii Transilvanii, prin Unirea cu Vechiul Regat. Vointa natiunii române din Monarhia Austro-Ungara de unire se exprimase in lunile octombrie si noiembrie peste tot in zonele locuite de români. Dar o afirmare unanima, oficiala, care sa faca cunoscuta lumii vointa romaneasca si sa ramâna marturie peste veacuri trebuia organizata curând de liderii politici ai natiunii. Sibiul avea de ales un numar mare de delegati pentru a participa la Adunarea de la Alba Iulia, locul proclamarii Unirii. A Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia au fost prezenti si gospodarii Toma Danila si Gheorghe Danila din Sura Mica.

Reprezentantii populatiei românesti din localitate au plecat din Gara Sibiu fiind intâmpinati peste tot cu flori si cântece nationale pâna la sosirea in Alba.

   

Repere cronologice Sura Mica

Sursa Dictionarul Numirilor de localitati cu poporatiune româna din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures, intocmit din incredintarea Asociatiei pentru Literatura Româna si Cultura Poporului Român, de Silvestru Moldovan, Nicolae Togan – Editia II. Sibiu, 1919 – Editura Asociatiunii. Tipografia Libertatea Orastie.

  • 1141 – 1162 – regele Gheza II cheama pe sasi in Transilvania
  • 1280 – incepe constructia unei bazilici cu trei nave fara turn in Sura Mica.
  • 1323 – prima mentionare a localitatii este identificata intr-un certificat in care preotul Johannis de Parvo Horero (proprietar din comuna Sura Mica) vinde lui Alard von Salzburg (grof in Ocna Sibiului) a IV- a parte din proprietatea Ringelkirch. Tot din acest an dateaza o mentiune cu privire la fratele greavului Michael din Sura Mica, protopopul Johannes, care a intocmit un evangheliar renumit (pastrat pâna azi in biblioteca muzeului Brukenthal)
  • 1351 – preotul Nikolaus este numit decan al capitoliului Hermannstadt
  • 1380 – iau parte la intâlnirea scaunului Sibiului, Johannes Erwin si Nikolaus. Este anul atestarii documentare a satului Rusciori.
  • 1432 – pentru prima data Sura este atacata de turci
  • 1468 – Sura Mica plateste impozit pentru 58 de case
  • 1488 – in localitate sunt mentionati 47 de tarani si 2 ciobani
  • 1493 – o armata otomana a trecut muntii, atacând si jefuind localitatile Rusciori, Cisnadie, Turnisor, Cristian, Ocna Sibiului si Sura Mica. In timpul retragerii turcii sunt prinsi si nimiciti la Boita de grupari ale românilor si sasilor din cetatea Sibiului
  • 1502 – printre primii autori de manuscrise, carti liturgice si predici este plebanul Nicolae Aurifaber (Goldschmid) din Sura Mica care alaturi de Ioan Zekel din Sibiu continua si intregeste lucrarea liturgica a duhovnicului Theodorik din Sibiu (1359)
  • 1506 – are loc reconstructia bisericii in stil gotic gratie preotului Johann Walther care devine ctitorul noii biserici
  • 1509 – saracii satului primesc de la cele 7 scaune un ajutor de 5 guldeni
  • 1529 – trupele lui Zapolia ard comunele Sura Mica si Sura Mare
  • 1551 – preotul Johannes introduce slujba evanghelica
  • 1570 – locuitorii comunei redacteaza actul „Kiscurziensorum supplex libellus acti illorum teritorii causa” prin care se plâng stapânirii ca au prea putin pamânt
  • 1572 – se numara in localitate 115 gospodarii
  • 1600 – ostile lui Mihai Viteazul dau foc localitatii
  • 1662 – pe teritoriul comunei stationeaza pasa Mehmehmet Kutschuk cu 12.000 ostasi si principele Mihail Apafi cu 15.000 de oameni.
  • 1676 – este anul renovarii bisericii
  • 1690 – Emmerich Thokolys prada biserica
  • 1700 – se mentioneaza stabilirea primelor familii de români pe teritoriul comunei
  • 1706 – invazia curutilor
  • 1712 – pe teritoriul comunei sunt 44 de familii sasesti si 4 românesti
  • 1715 – se construieste scoala
  • 1733 – un incendiu imens distruge numeroase gospodarii
  • 1765 – turnul clopotnitei primeste forma de azi
  • 1780 – constructia bisericii ortodoxe din lemn
  • 1804 – infiintarea comunitatii greco-catolice
  • 1848 – 1849 – pe teritoriul comunei au loc lupte puternice intre cavaleria maghiara si armata austriaca ajutata de cazaci
  • 1872 – Sura Mica este legata de calea ferata cu halta proprie
  • 1883 – se infiinteaza grupului de pompieri
  • 1908 – se construieste noua primarie
  • 1916 – evacuarea fortata a sasilor la Bulkes
  • 1918 – in comuna se infiinteaza Garda Nationala in cadrul Legiunii Române sub comanda invatatorului Ioan Muntean. Românii din Sura Mica au participat la serbarile organizate la Sibiu cu prilejul vizitei Regelui Ferdinand, a Reginei Maria si a Generalului Berthelot. La Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia au fost trimisi fratii gospodari Toma Danila si Gheorghe Danila
  • 1930 – localitatea numara 1236 de sasi
  • 1945 – in urma reformei agrare din acest an – ramânând o suprafata apreciabila de pamânt, s-a constituit rezerva de stat sub forma Gospodariei Agricole de Stat, devenita ulterior intreprindere Agricola de Stat
  • 1989 – localitatea numara 580 de sasi
  • 1990 – in localitate mai ramân 107 credinciosi evanghelici Sura-Mica, Kiscur, Klcinscheuern, comuna, judetul Sibiul, plasa Sibiiu, locuitori 1309, români-351. ceilalti germani, parohie greco-catolica (Blaj); posta in Sibiiu (Nagyszeben)

   

Populatia comunei

Populatia comunei Sura-Mica este preponderent de etnie Romana (peste 90%).

Dintre celelalte etnii putem aminti si: maghiari, germani, romi si alte nationalitati.

   

Comments are closed.